bonapartism s.n. 1 (ist.) Orientare politică în Franța care urmărea restaurarea dinastiei lui Napoleon Bonaparte după căderea acestuia (1814) și care a triumfat odată cu urcarea pe tron a lui Napoleon III. ♦ Simpatie față de sistemul politic sau de dinastia întemeiată de Napoleon Bonaparte. A fost acuzat de bonapartism. 2 Ext. Sistem politic, caracterizat prin regim personal autoritar, cu susținere populară exprimată prin plebiscit. • /<fr. bonapartisme; cf. nm. pr. Napoleon Bonaparte, împărat al Franței.