Definiția cu ID-ul 537527:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BOLD, bolduri, s. n. (Reg.) 1. Ac de mărime variabilă, cu o măciulie la unul din capete; (în special) ac cu gămălie. ♦ Vîrf ascuțit. ♦ Cui de metal, ca o măciulie, servind ca podoabă. Paftale cu bolduri (TEODORESCU). 2. Băț ascuțit cu care se îndeamnă la mers vitele. ♦ Împunsătură, înțepătură. Dete bolduri boilor (POPESCU). 3. (Înv.) Îndemn, imbold. – Slav (v. sl. bodlı „ghimpe”).