boitor, boitori, s.m. (reg.) Cioban, păcurar. ■ Termenul s-a conservat doar în onomastică: Boitor, nume de familie frecvent în zona Codru, preponderent în Asuajul de Sus. – Din magh. bojtar „ciobănaș” (Constantinescu, 1963: 422); var. a lui boitar „ajutor de porcar; cioban de oi”, din același magh. bojtar (MDA).