Definiția cu ID-ul 1139047:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BOINIC s. m. (Mold., ȚR) Luptător, atlet, gladiator. A: [Împăratul] avea un boinic, … om mare și vîrtucios. VARLAAM. Tiranul puse nește boinici să-l giunghe cu cuțîtele. DOSOFTEI, VS. ◊ (Adjectival) Ucise crai boinici. DOSOFTEI, PS. Într-acel turnu fiind mulți eghipténi boinici sau luptători. NCCD, 380. B: (Adjectival) Și cel boinic nu va mîntui sufletul lui. BIBLIA (1688). Etimologie: sl. bojnikŭ. Cf. scr. bojnik, idem, bg. bojnik „o pasăre răpitoare”, rus. bojnik „pescar care pescuiește cu ostia”. Vezi și boiniță. substantiv masculin