boierie s.f. 1 Calitate, situație de boier; rang, titlu de boier; funcție în statul medieval deținută de un boier. S-a face un logofăt și a cîștiga și el boierie (C. NEGR.). 2 (fam.) Atitudine, trai, maniere, comportare de boier. [Mazilul] a păstrat toată boieria tagmei lui (IBR.). ♦ Ext. Îngîmfare. Afișa o boierie nejustificată. • pl. -ii. g.-d. -iei. /boier + -ie.