Bogomili m; pl. sectă eretică din Bulgaria, întemeiată de popa Bogomil în sec. X și răspândită către sfârșitul evului mediu în România și Franța meridională (Albigensi). Doctrina bogomolică, identică cu a Maniheilor și a Paulicianilor, are în vedere antagonismul între principiul binelui și al răului, între Dumnezeu și Satana.