bocire sf [At: NEGRUZZI, S. I, 147 / Pl: ~ri / E: boci¹] 1 Exprimare, prin vaiete sau cuvinte, a unei dureri mari Si: bocit¹). 2 Plângere zbuciumată, cu vaiete și tânguiri Si: bocit¹ (2). 3-6 Parte din ceremonialul înmormântării (la țară), când se spun bocete (1-4) Si: bocit¹ (3-6).