Definiția cu ID-ul 4736:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BÓCET, bocete, s. n. 1. Plâns zbuciumat, însoțit de vaiete, strigăte, tânguiri; jalet, vaiet. 2. Lamentație improvizată, de obicei versificată și cântată pe o anumită melodie, care face parte din ritualul înmormântărilor (la țară); cântare de mort. – Boci + suf. -et.