BOBONOȘAG s. n. (Trans. SV) Vrajă, farmec. De bobonoșaguri ce nu iaste scris la tipic să nu ție. SAVA, RÎNDUIALA SĂBORULUI, apud TEW. Bobonoșag au fost cînd Elisei au băgat sare în apă ca să să vindece apa. PP, 143^v; cf. PP, 144^r, 144^v. Etimologie: magh. babonaság. Vezi și boboană, boboni, bobonitor. Cf. boboană, cinie¹ (2). substantiv neutru