bobeică, s.f. (reg.) Vârf ascuțit. ■ Termen semnalat doar în satele din estul Maram. Istoric; specific în Bucovina și Moldova de Nord (Loșonți, 2000: 30; v. și Glosar, 1928). ■ (top.) Bobeica, „deal rotunjit, pă care îs case” (Mihali, 2015: 60). ■ (onom.) Bobeică, nume de familie în jud. Maram. – Et. nec. (MDA).