boacter, boacteri, (boactăr), s.m. – (reg.; înv.) 1. Funcționar, angajat al primăriei; cel ce strânge impozitele. 2. Cantonier (ALR, 1964: 872). 3. Paznic de noapte, polițist. 4. Paznic de câmp, gornic, vătav, pândaș (ALRRM, 1971: 421). ♦ (onom.) Bochter, poreclă în Poienile de sub Munte. – Din germ. Wächter „paznic, gardian” (DA, cf. DER; MDA).