boacter, boacteri s. m. (pop.) polițist.

boacter, boacteri, (boactăr), s.m. (reg.; înv.) 1. Funcționar, angajat al primăriei; cel ce strânge impozitele. 2. Cantonier. 3. Paznic de noapte, polițist. 4. Paznic de câmp, gornic, vătav, pândaș. 5. Toboșarul satului. ■ (onom.) Bochter, poreclă în Poienile de sub Munte. – Din germ. Wächter „paznic, gardian” (MDA).

boacter, boacteri, (boactăr), s.m. – (reg.; înv.) 1. Funcționar, angajat al primăriei; cel ce strânge impozitele. 2. Cantonier (ALR, 1964: 872). 3. Paznic de noapte, polițist. 4. Paznic de câmp, gornic, vătav, pândaș (ALRRM, 1971: 421). ♦ (onom.) Bochter, poreclă în Poienile de sub Munte. – Din germ. Wächter „paznic, gardian” (DA, cf. DER; MDA).

boacter, -i, (boactăr), s.m. – 1. Funcționar, angajat al primăriei; cel ce strânge impozitele. 2. Cantonier (ALR 1964: 872). 3. Paznic de noapte, polițist. 4. Paznic de câmp, gornic, vătav, pândaș (ALR 1971: 421). – Din germ. Wächter „paznic” (DA cf. DER).