boabă s.f. 1 Fiecare dintre fructele (bace) sferice sau ovale, cărnoase, cu sîmburi tari, care se grupează într-un ciorchine. Boabe de strugure. 2 Sămînță de cereale sau de legume care fac fructe păstăi; bob, grăunte. 3 Cantitate mică dintr-un lichid; strop. Boabele de apă prelingîndu-se de pe streașină (CAR.). 4 Expr. (în constr. neg.) A nu ști (sau a nu pricepe, a nu zice) (nici o) boabă ori (nici) două boabe legănate = a nu ști (sau a nu pricepe, zice) nimic. Se zăpăci pînă într-atîta, de nu știa deocamdată să zică nici două boabe legănate (ISP.). A nu ști boabă de carte v. carte. 5 (fam.) Examen pe care un student nu l-a trecut sau pe care l-a amînat. A lăsat pentru sesiunea din toamnă trei boabe. 6 (sport; arg.) Gol, punct înscris. Le-a dat două boabe în deplasare. • pl. -e. /cf. sl. veche бобъ, bg. боб, srb. bob.