Definiția cu ID-ul 418653:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
bluf (blufuri), s. n. – Înșelătorie, cacealma. Eng. bluff, prin intermediul fr. – Der. (rar) blufa, vb. (a face cacealma, a înșela).
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
bluf (blufuri), s. n. – Înșelătorie, cacealma. Eng. bluff, prin intermediul fr. – Der. (rar) blufa, vb. (a face cacealma, a înșela).