blues s. n. (muz.; americanism) Formă muzicală elaborată de negrii din Statele Unite, caracterizată printr-o formulă armonică constantă și un ritm în patru timpi ◊ „În primul articol din seria Blues, publicat în numărul trecut, clasificările – aproximative, ca toate clasificările artistice – se refereau la blues-ul originar – cel negru. De fapt, din «new-generation blues», de care aminteam în final, fac parte și interpreții albi.” Săpt. 19 IV 74 p. 8. ◊ „Noi vă aducem exuberanța jazzului, extazul cântecelor sale spirituale și vraja întunecată a bluesului. Ca în această «Suită de bluesuri», bucată coregrafică atât de colorată și de expresivă.” Sc. 6 VII 74 p. 4; v. și D. 40/93 p. 16; v. și beat, bluesman, gospel, psihedelic [pron. bluz] (din engl. americ., fr. blues; DHLF 1917, DMN 1964; D. Am., DJ; DEX, DN3)