Definiția cu ID-ul 1138868:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BLOJORI vb. (Mold.) A cleveti, a defăima. Mult mă mier de ce ruledzi și de ce blojorăști, grăind în deșert. CD 1698, 16v. Hameleonul în cale ca acéstea mărgînd și blojorind la Șoim sosi. CI, 175; cf. CANTEMIR, IST.; CANTEMIR, HR. Etimologie: bloj. Vezi și blojeritor, blojeritură, blojitură. Cf. amesteca, balamuți, mozaviri, pohlibui. verb