BLOJERITOR s. m. (Mold.) Persoană care clevetește, defăimează pe cineva, scornește ceva pe seama cuiva. Armele … apucînd împotriva blojeritorilor. CANTEMIR, HR. Pentru istorici … am giuruit, iară nu și pentru blojviitori și din toată cărarea istoriei adevărat rătăciți. CANTEMIR, HR. Variante: blojviitor (CANTEMIR, HR.). Etimologie: blojori + suf. -tor. Vezi și blojeritură, blojitură, blojori. Cf. balamut, ciocotniță (1,2), mozavir, ocarnic (2). substantiv masculin