4 definiții pentru blitzkrieg


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

blitzkrieg sn [At: DN3 / P: blițkrig / E: ger Blitzkrieg] (Mil) Război „fulger”.

BLITZKRIEG s.n. (Germanism) Război „fulger”. [< germ. Blitzkrieg].

BLÍTZKRIEG BLIȚ-KRIG/ s. n. război-„fulger”. (< germ. Blitzkrieg)

blizí vi [At: REV. CRIT. III, 88 / Pzi: ~zesc / E: nct] (Reg) 1 A râde. 2 A chicoti Cf. hlizi.

Intrare: blitzkrieg
blitzkrieg substantiv neutru
  • pronunție: germ. blíțcrig
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • blitzkrieg
  • blitzkriegul
  • blitzkriegu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • blitzkrieg
  • blitzkriegului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)