opțiuni
  • info

2 intrări

2 definiții

Explicative DEX

blind s. n. (tehn.) Izolator ◊ „Și mai trebuia montat un blind [...] adică au blindat vana pentru a nu mai ieși apa.” R.l. 28 I 85 p. 5 (din blinda „a închide”)

BLÎND adj. 1 Mîngîios, lin, dulce, domol: căutătură ~ă; Ce noapte ~ă se coboară Peste pămîntul obosit (VLAH.) 2 Care nu e rău, care nu-ți face rău. (vorb. de animale); proverb: mîța ~ă sgîrie rău; – mielul ~ suge de la două oi 3 Care are o fire bună, care nu e aspru, blajin, omenos (vorb. de oameni): aspru către aristocrați... și ~ către norod (NEGR.) [lat. blandus].

Intrare: blind
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • blind
  • blindul
plural
  • blinduri
  • blindurile
genitiv-dativ singular
  • blind
  • blindului
plural
  • blinduri
  • blindurilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: blînd
blînd
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

blind, blindurisubstantiv neutru

  • 1. tehnică Izolator. DCR2
    sinonime: izolator
    • format_quote Și mai trebuia montat un blind [...] adică au blindat vana pentru a nu mai ieși apa. R.l. 28 I 85 p. 5. DCR2
etimologie:
  • blinda „a închide” DCR2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.