Definiția cu ID-ul 835565:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BLIȚ, blițuri, s. n. Sursă de lumină proprie, intensă și de scurtă durată, cu care este prevăzut un aparat fotografic și care se aprinde simultan cu deschiderea obturatorului. ◊ Bliț secundar = bliț comandat pe cale optică de lumina blițului principal, asigurându-se o sincronizare perfectă. [Scris și: blitz] – Cuv. germ.