Definiția cu ID-ul 325297:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BLESTEMAT ~tă (~ți, ~te) 1) (în superstiții) Care a fost ajuns de un blestem; lovit de blestem. 3) și substantival fam. (despre persoane) Care comite fapte nedemne; ticălos; mârșav; netrebnic; infam; josnic; abject. /v. a blestema