Definiția cu ID-ul 537134:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BLESTEM, blesteme, s. n. Imprecație (legată de credințele superstițioase) prin care se invocă abaterea unei nenorociri asupra cuiva. ♦ (În basme și legende) Vrajă căzută asupra unui lucru. [Acc. și: blestem] – Postverbal al lui blestema.