bleoncos, ~oasă [At: ARH. OLT. XXI, 258 / Pl: ~oși, ~oase / E: bleonc + -os] (Reg) 1 a (D. lucruri) Care nu e făcut bine. 2 a (D. lucruri) Nefasonat. 3 a (D. lucruri) Greu și noduros. 4 a (D. ființe) Clăpăug și greoi. 5 a (D. ființe) Molâu. 6 smf Om mare, urât și nătâng. 7 sm Om cu pomeții excesiv de proeminenți și trupul diform.