blenoragie s.f. (med.) Boală venerică, contagioasă, caracterizată prin inflamația mucoasei organelor genito-urinare, provocată de un gonococ și care se caracterizează prin mîncărime, senzație de usturime, scurgeri purulente etc.; gonoree; sculament. • pl. -ii. g.-d. -iei. /<fr. blennorragie; cf. gr. βλέννος „mucus”, ῥήγνυμι „a rupe; a țîșni”.