Definiția cu ID-ul 418267:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
blaznă (blazne), s. f. – 1. (Înv.) Înșelăciune, seducere, ademenire. – 2. Fantasmă, strigoi. Sl. blaznŭ „eroare” (Miklosich, Lexicon, 10). – Der. blăzni, vb. (înv., a înșela, a seduce), din sl. blazniti; blaznic, adj. (Mold., tont).