blastogeneză s.f. (biol.) 1 Stadiu inițial de dezvoltare a embrionului, care dă naștere blastocistului. 2 Reproducere asexuată, la unele organisme vegetale sau animale, prin înmugurire. 3 Teorie potrivit căreia caracterele ereditare se transmit prin plasma germinativă. • pl. -e. /<fr. blastogenèse, engl. blastogenesis; cf. gr. βλαστός „germen”, γένεσις „naștere”.