bișnițat, -ă adj. (colocv., peior.) Vândut sau cumpărat ilegal ◊ „Ținea în geanta de voiaj un cântar portabil și două recipiente – un borcan și un flacon. Ele aveau să deschidă o nouă filă în nomenclatorul bunurilor «bișnițate» pe străzile și pasajele din centru.” Sc. 17 VII 83 p. 4 (din bișniță + -at)