bizutaj s. n. (franțuzism) În unele universități, ceremonie burlescă de inițiere a studenților din anul I ◊ „Un alt eseu e despre bizutaj, adică practicile de hărțuială între inițiere și dominare a novicilor.” Expr. Mag. 10/95 p. 17. ◊ „Nu fără noimă îl preocupă pe Luca Pițu bizutajul, adică inițierea, «seria de încercări și de violentări amuzante», un rit de trecere dintre cele care, în accepția lui Arnold van Gennep, nu se pot săvârși fără violență, durere, suferințe felurite.” R.lit. 22/96 p. 5 (din fr. bizutage; DMC 1961)