Definiția cu ID-ul 418254:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bizuí (-uésc, ít), vb.1. (Trans., rar) A avea încredere, a încredința ceva în grija cuiva. – 2. (Refl.) A se încrede, a se baza pe cineva. – 3. A proceda cu încredere; a avea curaj pentru a înfăptui ceva. Mag. bizni „a se încrede” (Cihac, II, 482). – Der. bizuială, s. f. (încredere); bizuință, s. f. (încredere).