biunivoc, -ă adj. Care are corespondență unică în ambele sensuri, fiind lipsit de echivoc, de univocitate. ◊ (mat., log.) Corespondență biunivocă = corespondență între elementele a două mulțimi, care face ca elementele uneia dintre ele să corespundă univoc elementelor celeilalte și invers. • pl. -ci, -ce. /<fr. biunivoque.