Bistrița f. 1. vale și afluent cu un curs foarte repede de-a dreapta Siretului, iese din munții Transilvaniei, trece prin Bucovina și udă apoi județele Suceava, Neamțu și Bacău: 280 km.; 2. cap. județului Bistrița-Năsăud (106.120 loc.), oraș în Transilvania, numit de Unguri Besztercse, pe râul cu acelaș nume, locuit mai ales de Sași: 16.000 loc:; 3. mănăstire pe râul Bistrița în județul Neamțu, lângă Piatra, zidită la 1420 de Alexandru cel Bun, unde se și îmmormântă (1433). [Slav. BYSTRĬȚĬ, (apă) repede, limpede, din BYSTRŬ, cu acelaș sens (v. Bistra)].