bistoș [At: T. PAPAHAGI, M. 214 / Pl: ~i / E: mg bistos] (Trs; înv) 1 sm Inspector agricol. 2 sm Inspector domenial. 3 av Desigur. 4 a Trist.

bistoș¹, adv. (reg.) Cu siguranță, cu certitudine, desigur. – Din magh. biztos „sigur, cert” (MDA).

bistoș², bistoșuri, s.n. (reg.) Ac de siguranță. – Din magh. biztosítótü „ac de siguranță”.

bistoș¹, adv. – (reg.) Cu siguranță, cu certitudine, desigur. – Din magh. biztos „sigur, cert” (MDA).

bistoș², s.f. – (reg.) Ac de siguranță. – Din magh. biztosítótű „ac de siguranță”.

bistaș, bistașuri, (bdistaș), s.n. (reg.) Aprobare, consimțământ: „Nu i-am dat bdistaș” (Hovrea, 2016: 11). – Din magh. biztos „sigur, cert”.