3 definiții pentru bismutil
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bismutíl sm [At: DN3 / Pl: ~i / E: fr bismuthyle] (Chm) Radical monovalent al bismutului care se formează la hidrogenarea sărurilor de bismut.
BISMUTÍL s.m. (Chim.) Radical monovalent al bismutului, care ia naștere la hidroliza sărurilor de bismut. [< fr. bismuthyle].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BISMUTÍL s. m. radical monovalent al bismutului, la hidroliza sărurilor de bismut. (< fr. bismuthyle)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: bismutil
bismutil substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)