3 definiții pentru bismutil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bismutíl sm [At: DN3 / Pl: ~i / E: fr bismuthyle] (Chm) Radical monovalent al bismutului care se formează la hidrogenarea sărurilor de bismut.

BISMUTÍL s.m. (Chim.) Radical monovalent al bismutului, care ia naștere la hidroliza sărurilor de bismut. [< fr. bismuthyle].

BISMUTÍL s. m. radical monovalent al bismutului, la hidroliza sărurilor de bismut. (< fr. bismuthyle)

Intrare: bismutil
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bismutil
  • bismutilul
  • bismutilu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • bismutil
  • bismutilului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)