BIRUI (-uesc, -uiu) vb. tr. 1 🎖️ A bate pe vrăjmași, a învinge, a dovedi; a se da biruit, a se da, a se declara bătut, învins ¶ 2 A putea isprăvi, a răzbi, a da de căpătîiu: cu ajutorul lui Dumnezeu, birui și aceste greutăți mari (ISP.); cine birue să spună toate cîte au fost (RET.) ¶ 3 A copleși, a covîrși, a doborî, a răpune: l-au biruit necazurile (BR.-VN.); a biruit-o plînsul (CAR.); Somnu-l birue, adoarme (VLAH.) ¶ 4 fig. A stăpîni, a înfrîna [ung. birui].