birocratism s.n. 1 Interpretare și aplicare formalistă, cu complicații inutile, a legilor, a dispozițiilor în rezolvarea problemelor administrative, organizatorice etc.; birocrație, funcționarism. 2 Sistem de conducere propriu statelor care utilizează un aparat birocratic (administrativ, polițienesc, militar) foarte numeros, în scopul impunerii prin forță a dominației minorității asupra majorității. • /birocrat + -ism; cf. fr. bureaucratisme, rus. бюрократизм.