4 definiții pentru biplacă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

biplácă sf [At: MDENC / Pl: ~lăci / E: bi- + placă] Tub electronic cu doi anozi și un catod, folosit pentru detecție și ca element redresor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

biplácă (bi-pla-) s. f., g.-d. art. biplắcii; pl. biplắci

biplácă s. f. (sil. -pla-), g.-d. art. biplăcii


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BIPLÁCĂ (< bi + placă) s. f. Tub electronic cu doi anozi și un catod, utilizat ca element redresor și pentru detecție.

Intrare: biplacă
  • silabație: -pla- info
substantiv feminin (F74)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bipla
  • biplaca
plural
  • biplăci
  • biplăcile
genitiv-dativ singular
  • biplăci
  • biplăcii
plural
  • biplăci
  • biplăcilor
vocativ singular
plural