2 definiții pentru bipen
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BIPÉN, -Ă I. adj. cu două aripi. II. s. f. secure romană cu două tăișuri. (< fr. bipenne, lat. bipennis)
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
bipén adj. m., pl. bipéni; f. sg. bipénă, pl. bipéne
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: bipen
bipen adjectiv
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)