2 definiții pentru bipen
bipén adj. m., pl. bipéni; f. sg. bipénă, pl. bipéne
BIPÉN, -Ă I. adj. cu două aripi. II. s. f. secure romană cu două tăișuri. (< fr. bipenne, lat. bipennis)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: bipen
bipen adjectiv
| Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | bipen | bipenul | bipenă | bipena |
| plural | bipeni | bipenii | bipene | bipenele | |
| genitiv-dativ | singular | bipen | bipenului | bipene | bipenei |
| plural | bipeni | bipenilor | bipene | bipenelor | |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||