biotop s. n. (biol.) ◊ „Silvicultorii și vânătorii brăileni și-au propus protejarea migrațiilor naturale, precum și colonizarea unor fonduri cu specii de vânat. De o protecție deosebită se bucură biotopul «Vâlciu», loc unic în Lunca Dunării, în care vânatul aripat se bucură de liniștea necesară cuibăritului.” R.l. 5 V 78 p. 5. ◊ „Taigaua constituie un biotop (spațiu unitar de conviețuire a diferite specii de viețuitoare) de mare complexitate.” I.B. 21 II 85 p. 8 (din. fr., engl. biotope; PR 1947; LTR; DN3, DEX-S)