bioplast s. n. (chim.; probabil cuv. engl.) ◊ „O firmă din Londra a fabricat un material plastic degradabil. Noul produs, denumit «bioplast», este obținut printr-un procedeu special din polimeri și amidon. Acesta din urmă intrând în compoziție în proporție de 40 la sută, face materialul atacabil de microorganismele din sol, astfel că îngropat în pământ, bioplastul se descompune în decurs de cinci ani. În acest fel, încetează de a mai fi poluant.” R.l. 23 XI 75 p. 4