bionică s. f. (biol.) ◊ „Bionica: știința sistemelor al căror principiu este sugerat de sistemele naturale.” R.lit. 1 X 68 p. 23. ◊ „De fapt ce este bionica? întreabă autorul P.R. în introducerea articolului. Această știință ambițioasă, pasionantă – răspunde el – vrea să fie o tentativă de apropiere a disciplinelor biologice și fizico-matematice. Ea ar putea fi definită și ca «arta de a utiliza cunoașterea sistemelor vii pentru a găsi soluții problemelor tehnice».” Sc. 25 XII 77 p. 5 (din fr. bionique, engl. bionic, it. bionica; PR 1958; bionica s-a născut oficial în 1960, cf. DMN; DMC; BD 1966, MNC 1980, PN 1988; D.Filoz.; DEX, DN3)