biomaterial s.n. Substanță utilizată pentru fabricarea de proteze sau de organe artificiale, implantabile sau nu, ori de materiale utilizate în explorări sau în laboratoare de analize.• sil. bi-o-; -ri-al. /bio- + material; cf. gr. βίος „viață”, lat. materia „materie, material”.

BIOMATERIÁL s. n. produs folosit la restaurarea sau înlocuirea unor țesuturi vii care au avut de suferit din diverse cauze. (< bio- + material)

biomateriál s. n. (med.) ◊ „Biomaterialele sunt produse care servesc la restaurarea sau înlocuirea unor țesuturi vii care au avut de suferit din diferite cauze. Ortopedia este principala beneficiară a unor asemenea materiale, dar ele sunt utilizate, de asemenea, în chirurgia vasculară.” Sc. 11 X 77 p. 4. ◊ „Trei dintre specialiștii veniți la Paris au prezentat o serie de conferințe publice: «Biomateriale și evoluția științei moderne» [...]” Cont. 3 VII 81 p. 18 (din fr. biomatériel; DMN)

biomateriál s. n. (sil. bi-o-)