bioetică s.f. Știință care are drept obiect studiul și examenul sistemic al comportamentului uman în domeniul științelor vieții și ale sănătății, analizat în lumina valorilor și principiilor morale, stabilind reguli și principii, precum respectul vieții și respectul autodeterminării persoanei (interzicerea comercializării corpului uman și a traficului de organe, a publicității asupra donatorilor, a comerțului cu embrioni și gameți).* sil. bi-o-e-. /<fr. bioéthique, engl. bioetics; cf. gr. βίος „viață”, (τὰ) ἠθικά „etică”.