biocompatibil, -ă adj. (despre materiale organice sau anorganice) Care, introdus în organism, nu exercită efecte nocive locale sau generale. Polimer biocompatibil.• sil. bi-o-. pl. -i, -e. /<fr. biocompatible, engl. biocompatible; cf. gr. βίος „viață”, lat. compatior „a suferi împreună cu”.