O definiție pentru binomic


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

binómic adj. m., pl. binómici; f. sg. binómică, pl. binómice

Intrare: binomic
binomic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • binomic
  • binomicul
  • binomicu‑
  • binomică
  • binomica
plural
  • binomici
  • binomicii
  • binomice
  • binomicele
genitiv-dativ singular
  • binomic
  • binomicului
  • binomice
  • binomicei
plural
  • binomici
  • binomicilor
  • binomice
  • binomicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)