binom, -ă adj., s.n. (mat.) I adj. (despre ecuații) Care este format din doi termeni. II s.n. 1 Expresie algebrică formată din suma sau diferența a două monoame. ◊ Binomul lui Newton = formulă prin care Newton a stabilit dezvoltarea puterilor întregi ale unui binom. 2 Ext. Ansamblu de două elemente considerate global. • pl. -oame. /<fr. binôme, lat. binomium, -ii; cf. gr. νόμος „parte”.