Definiția cu ID-ul 417839:

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

binoclu (binocluri), s. n. – Instrument optic folosit pentru a vedea obiectele la distanță. Fr. binocle.Der. binocla, vb. (a privi cu binoclu; a privi pe furiș); binocular, adj. din fr. binoculaire.