Definiția cu ID-ul 1265538:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

binișor adv. Dim. al lui bine. ♦ Cu băgare de seamă; fără grabă, cu calm. Pune binișor vaza pe ciment. ◊ Expr. Șezi binișor! = fii cuminte! astîmpără-te! Stai cu binișorul v. sta. Stai binișor! v. sta. ♦ Cu blîndețe, prietenos. Văzînd-o supărată, o alintă binișor pe obraz. ◊ Expr. (subst.) (A lua pe cineva sau a o lua) cu binișorul = (a proceda) cu blîndețe, cu răbdare, cu tact. • /bine + -ișor.