biniș s.n. (înv.) 1 Cavalcadă. 2 Haină boierească lungă de ceremonie, cu mînecile largi și despicate, strînsă pe bust și largă la poale, căptușită cu blană și devenită cu timpul îmbrăcăminte a vechilor lăutari. Anteriu de atlas vișiniu, încins cu șal de Țarigrad, cu biniș de postav albastru-închis (FIL.). 3 Expr. (pop.) Cinci inși p-un biniș, se spune cînd mai mulți inși împart un lucru puțin valoros. • pl. -uri. și (înv., reg.) beniș s.n. /<tc. biniș.