Definiția cu ID-ul 1318245:
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
binemerita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. binemerit, 2 sg. binemeriți, 3 binemerită; conj. prez. 1 sg. să binemerit, 3 să binemerite (mai frecv. la timpuri trecute și compuse)