Definiția cu ID-ul 4323:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BINECUVÂNTARE, binecuvântări, s. f. Acțiunea, formula sau gestul de a binecuvânta; benedicțiune, blagoslovire, blagoslovenie. ◊ Expr. A (sau a-și) da binecuvântarea = a fi de acord (cu ceva); a aproba. – V. binecuvânta.